Planurile Coaliţiei Nazism / IG Farben pentru "Noua Europă". Documente conexe
Înapoi la prezentarea generală

Joachim von Ribbentrop:
Confederaţia Europeană

21 martie 1943

Documentul reprodus aici reprezintă punctul culminant al eforturilor Ministerului Afacerilor Externe, în ceea ce priveşte "Noua Europă". Acesta reflectă consideraţiile prevăzute în documentul18. Pentru reacţii la această iniţiativă a se vedea, de asemenea, documentele 35 şi 36. Proiectul are modificările şi iniţialele lui Ribbentrop.

Subiect: Confederaţia Europeană

Eu sunt de părere că, aşa cum am propus deja Führer-ului acum câteva minute, ar trebui cât mai devreme posibil, de îndată ce am înregistrat un succes militar semnificativ, să proclamăm Confederaţia Europeană într-o formă specifică.

Ca o ceremonie de bază aş lua în considerare invitarea tuturor şefilor de stat în cauză, împreună cu guvernele lor, într-un loc sigur de întâlnire, cum ar fi Salzburg sau Viena, unde vor semna în mod solemn instrumentul de înfiinţare a Confederaţiei.

Statele vizate în mod imediat ar fi Germania, Italia, Franţa, Danemarca, Norvegia, Finlanda, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Croaţia, Serbia, Grecia şi Spania (?). Dacă Führer-ul va intenţiona să creeze state independente în părţi ale Europei ocupate de noi, acestea vor fi adăugate la lista.

În opinia mea, doar o măsură specifică de acest tip ar produce succesul pe care-l vizăm.

Crearea unei confederaţii europene ar avea următoarele avantaje politice:

  1. Ar risipi teama prietenilor şi aliaţilor noştri că ar putea fi cu toţii plasaţi sub conducere germană, imediat după încheierea păcii.
  2. Ţările neutre ar fi asigurate că nu vor fi integrate Germaniei la sfârşitul războiului.
  3. Italia ar fi eliberată de teama că puternica Germanie puternice ar putea dori să o izoleze.
  4. În cazul în care Führer-ul decide să înfiinţeze un număr de state mai mult sau mai puţin independente în anumite teritorii ocupate, care, desigur, ar rămâne complet în puterea noastră, aceasta va veni ca o încurajare considerabilă a acestor teritorii şi a-i determina să-şi adune forţele pentru a ne ajuta în război.
  5. Ar oferi ruşilor impresia că toată Europa este împotriva lor, slăbindu-le astfel spiritul de luptă.
  6. Ar tinde să dezarmeze spiritul de luptă al britanicilor şi americanilor, dacă ar constata că nu eliberează state europene, ci atacă o Europă care li s-a opus cu tărie.
  7. Ar avea ca efect o slăbire pe plan intern, atât în Marea Britanie, cât şi America. În ceea ce priveşte America ar fi o lovitură puternică pentru Roosevelt. În ambele ţări, în special din America, s-ar distruge cele mai bune argumente de propagandă anti-germană. Grupurile de opoziţie ar fi, de exemplu, capabile să spună: "Noi nu putem interzice Europei să facă ceea ce a făcut America ea însăşi, şi anume de a forma o uniune de state".
  8. În Franţa şi în teritoriile ocupate în general, ar face toată diferenţa pentru eforturile de război ale acestor ţări, în sfera personală şi materială. În special în cazul forţei de muncă franceze şi a industriei armamentului.
  9. În ceea ce priveşte Franţa, am în vedere în special, şi am discutat acest lucru cu Himmler, cuvântul de ordine clar al Europei da a ne ajuta să recrutăm din partea germanică a populaţiei una sau două divizii SS de primă clasă, care ar putea fi aruncate în luptă de partea noastră. Toate aceste detalii au fost gândite şi în următoarele câteva zile le voi discuta din nou cu Himmler. Fără cuvântul de ordine european această recrutare nu ar avea nici un succes.
  10. Mai multe ţări neutre, cum ar fi Suedia, Turcia, Portugalia, etc ar fi descurajate să aibă relaţii prea strânse cu Marea Britanie şi America. Eforturile Turciei de a crea un Pact balcanic, cu Anglia în spatele ei, desigur, nu va (sic) vor fi împiedicate prin crearea unei confederaţii europene.
  11. Voi prezenta Führer-ului un prim proiect de plan Actului Confederaţiei. Eu cred că înfiinţarea Confederaţiei, la momentul potrivit, va avea efecte atât de profunde încât duşmanii noştri vor fi văduviţi de principalul lor obiectiv de război pentru propagandă în viitor. De asemenea, cred că, având în vedere marile diferenţe care sunt deja vizibile între Anglia, America şi Rusia, şi care, într-o bună zi, vor căpăta proporţii uriaşe, coaliţia inamică se va dizolva pur şi simplu atunci când va fi confruntată cu o Europă.
  12. Efortul luptelor din Tunis sunt, de asemenea, deosebit de importante, deoarece sunt convins că atunci când această Confederaţia înfiinţatp cu mareşalul Pétain ca un semnatar, Generalul Giraud General va avea dificultăţi să mobilizeze francezii să lupte împotriva noastră.

Problema frontierelor teritoriale între diferitele state nu ar trebui să fie tratată în legătură cu Actul Confederaţiei, ci să se aştepte până la stabilirea păcii finale.

Alte întrebări specifice legate de Confederaţia Europeană ar putea implica dificultăţi de un fel sau altul, de exemplu, problema preşedinţiei, etc., dar toate acestea nu vor provoca probleme în cazul în care Führer-ul este de acord cu proiectul.

Aş recomanda cu tărie ca această măsură să fie adoptată. Dacă avem grijă să ocupăm toate posturile relevante, de exemplu în noile entităţi politice, cu oamenii nemiloşi corespunzător care pot face un spectacol de flexibilitate în timp ce nu compromitem adevăratul final politic, crearea unei astfel de Confederaţiei nu va aduce nici un prejudiciu, dar va asigura înfiinţarea Marelui Reich German la sfârşitul războiului.

Sunt absolut convins că, dacă vom folosi tactici potrivite mult sânge german va putea fi salvat.

Aş sugera, de asemenea, ca această chestiune să fie discutată cu Liderul la Salzburg.

Anexă
Fundaţia Confederaţiei Europene

Guvernele Reich-ului german, Italiei, Franţei, Belgiei, Olandei, Danemarcei, Norvegiei, Finlandei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Slovaciei, Ungariei, României, Bulgariei, Serbiei, Greciei, Croaţiei şi Spaniei au decis să formeze o Confederaţia Europeană.

În acest scop, şefii de stat ai ..... şi şefii de guvern ai ..... s-au întâlnit la ..... pe ..... Instrumentul de instituire a Confederaţiei Europene, care a fost semnat de către Plenipotenţiarii Guvernelor europene menţionate mai sus, cuprinde următoarele dispoziţii.

  1. Pentru a da o expresie tangibilă destinului comun al popoarelor europene şi pentru a se asigura că războaiele nu mai apar din nou în rândul lor, statele reprezentate aici au stabilit pentru totdeauna o Confederaţia Europeană.
  2. Membrii Confederaţiei sunt state suverane şi garantează libertate şi independenţă politică reciprocă. Organizarea de treburile interne este o chestiune de decizie suverană a fiecăruia dintre ele.
  3. Naţiunile membre ale Confederaţiei vor apăra împreună interesele Europei în toate direcţiile şi vor proteja continentul european împotriva duşmanilor externi.
  4. Statele Confederaţiei vor încheia o alianţă de apărare a Europei, ale cărei planuri vor fi elaborate în timp util.
  5. Economia europeană va fi organizată de către statele membre pe baza unui plan uniform stabilit de comun acord. Barierele vamale dintre acestea vor fi eliminate treptat.
  6. Păstrând în acelaşi timp caracterul lor naţional, în statele unite în Confederaţie vor efectua schimburi culturale intense unul cu celălalt.
  7. Statele europene care nu sunt membre fondatoare ale Confederaţiei sunt solemn invitate să i se alăture.
  8. Toate detaliile de organizare a Confederaţiei Europene se stabilesc printr-un Act Confederal, care va face obiectul consultării după război de către toate guvernele în cauză.

Vezi documentul original (în limba germană)