Planurile coaliţiei Nazism / IG Farben pentru o "Nouă Europă". Documente conexe
Înapoi la prezentarea generală

Vidkun Quisling:
Norvegia şi sarcina germanică în Europa

25 septembrie 1942

Un discurs cu ocazia celui de-al 8-le Congres al Samling Nasjonal în Oslo, 25 septembrie 1942, la care regimul a dat un raport al recordului său de guvernare de la transferul de putere din 1940. Prima parte a discursului tratatează rolul Norvegiei în Europa, în timp ce a doua discută problemele interne ale partidului şi politicii norvegiene.

(…) În cazul în care Germania şi aliaţii ei vor ceda la bolşevismului, nici o victorie a britanicilor şi americanilor asupra Germaniei nu ar putea salva Europa de la a fi complet fărâmiţată, bolşevizată şi distrusă. Doar o victorie germană poate salva Europa. (…)

Aceasta nu este doar un război pentru a distruge puterea evreilor şi bolşevismului, capitalismului şi comunismului. Această luptă între două lumi are o semnificaţie mai profundă: este o luptă pentru o nouă ordine în Europa şi în lume.

Cu aproximativ 400 de ani în urmă, unitatea Europei şi a lumii civilizate din acele zile a fost fărâmiţată de către Reformă şi de ceea ce noi numim epoca modernă, cu apariţia de state naţionale puternice, independente, cu propriile lor caracteristici.

Astăzi suntem cu siguranţă confruntaţi cu trecerea la o nouă eră în care Europa se pregăteşte pentru unitate în domeniile politic, economic şi militar.

Această evoluţie nu este nouă. Ca şi în cazul tuturor proceselor istorice profunde, a trebuit să înceapă cu câteva încercări nereuşite înainte de a îşi atinge în cele din urmă scopul.

Luptele lui Napoleon au fost o tentativă de acest gen, pentru a crea o Europă unită care s-ar putea întinde până în Anglia şi Rusia. Congresul de dans de la Viena cu a sa "Sfântă Alianţă", a fost o încercare mai puţin reuşită de a crea un alt fel de Uniune Europeană.

Kaiser William al II-lea a încercat în zadar să se unească Germania, Rusia şi Franţa într-o alianţă căreia i s-ar fi alăturat ulterior celelalte puteri continentale.

Un al treilea eşec a fost acela de la Briand, în Franţa, de a crea o alianţă europeană în cadrul unei aşa-numite Ligi a Naţiunilor. Nu mai trebuie să facem risipă de cuvinte vorbind de Coudenhove-Kalergi cu ideile sale utopice de Pan-Europa.

Astăzi suntem într-o situaţie mai bună, nu numai pentru că este momentul oportun pentru a pune capăt tradiţiei britanice "divide et impera" în domeniul politicii continentului nostru. Uniunea a devenit o necesitate urgentă pentru toate popoarele europene, pentru ca acestea să nu fie cotropite de bolşevism şi de tot mai puternicul monstru rus, sau să permită noii lumi şi anglo-saxonilor să-i condamne la soarta pe care antica Grecie a suferit-o sub imperialismul roman. (…)

Ce garanţie există acum pentru generaţiile viitoare împotriva acestui val neîncetat de umanitate, dacă statele europene continuă să joace cartea singuratică, fiecare pentru sine, sau dacă formează în mod constant grupuri ostile şi, astfel, continuă să fie o pradă uşoară pentru americani, britanici şi evreii cu a lor politică de exploatare "dezbină şi cucereşte"?

Situaţia de astăzi, atunci când o Germanie puternică şi victorioasă sub conducerea unui om de stat şi lider dăruit de Dumnezeu, care deţine puterea necesară în spaţiul european, mânuieşte forţa combinată a popoarelor europene - această situaţie nu numai că oferă o oportunitate unică, dar, de asemenea, o ultimă şansă de a rezolva problema decisivă dacă Europa va trăi sau va muri.

Dacă statele europene nu profită de această ocazie pentru a arăta pricepere, energie şi înţelegere reciprocă în crearea unei Europe noi, acestea se vor confruntă cu un viitor periculos între doi monştri a căror putere este în creştere. (…)

Dacă Europa vrea să îşi menţină locul în competiţia care va predominja după război, ea trebuie să se unească şi să asigure accesul necesar la materiile prime din Africa şi din Orient. În această nouă ordine naţional-socialistă, întreaga economie trebuie să fie unită într-o unitate în care banii nu sunt un scop, ci un mijloc: altfel va exista din nou pericolul de încălcare de către cămătarii capitalişti sau de către lupta de clasă şi de către dominaţia sindicatelor comerţului.

Aceste întrebări economice strigă disperat după o soluţie la nivel european.

Nu există nici o opoziţie între o astfel de cooperare economică europeană şi naţional-socialism. Această formă de socialism are drept scop unirea întregii economii a unei ţări într-o unitate economică naţională puternică şi o dată ce este atins acest scop, va exista o cooperare sănătoasă şi perfect naturală între popoarele din sfera economică europeană.

Trăim într-o epocă istorică în care marile puteri ale lumii au ajuns să fie în conflict una cu cealaltă. Europa trebuie se mobilizeze forţele sale şi păzească ceea ce valorizează, dacă nu vrea să fie farâmiţată în bucăţi în acest conflict.

Trebuie să creăm o Europă care nu-şi risipeşte sângele şi puterea în conflicte sângeroase, ci formează o unitate compactă. În acest fel, va deveni mai bogată, mai puternică şi mai civilizată şi-şi va recupera vechiul ei loc în lume.

Dar reorganizarea Europei depinde de crearea unei dorinţe unice europene a cărei forţă unificatoare poate apărea numai dintr-o filozofie politică comună, pentru că acesta este modul în care popoarele istorice au fost aproape întotdeauna ţinute împreună. Filozofia care ne uneşte este cea a naţional-socialismului şi a noilor sisteme asociate acestuia.

Europa se poate uni doar sub protecţia unei puteri conducătoare, iar aceasta nu poate fi decât Marele Reich German care se află în centrul Europei. Aşa cum odinioară Piedmont a unit Italia şi Prusia Reichul German, la fel Germania trebuie să devină nucleul noii ordini în Europa: ea trebuie să izgonească Anglia şi Rusia afară din Europa, în acelaşi mod în care Piedmont izgonit Austria. Dacă va fi ca Germania să garanteze unitatea şi pacea Europei pe termen lung, acesta trebuie să se bazeze pe puterea superioară a unei confederaţii germanice, a cărei formă poate servi ca model de cooperare cu celelalte state europene.

În acest sens, ceea ce urmează este deosebit de important.

Dacă Europa şi mai ales statele germanice urmează să se ridice împotriva Rusiei pe termen lung, asta dacă Rusia va avea vreo poziţie, va trebui să fie nu numai o uniune, dar, de asemenea, participare germanică activă într-un efort comun pentru a curăţa şi reorganiza teritoriile ruseşti. Numai rasa germanică poate rezolva problema Rusiei, dar sarcina este atât de grea, încât este nevoie de cooperarea tuturor popoarelor germanice, nu în ultimul rând a celor din Scandinavia, care au fondat statul rus, în primul rând.

Scopul măreţ de reorganizare a Europei poate fi atins doar printr-o uniune fermă a popoarelor germanice.

Acest lucru este natural prin el însuşi, deoarece popoarele germanice sunt singurele din Europa care sunt înrudite între ele prin sânge şi civilizaţie. Datorită poziţiei lor geografice ele sunt, de asemenea, cel mai puternic şi stabil bloc care poate fi format în Europa. Aceasta, împreună cu axa germano-italiană, este singura temelie solidă pe care poate fi construită Europa nouă.

O astfel de uniune ar consolida, de asemenea, poziţia Norvegiei în Europa şi în lume şi ar oferi ţării noastre cele mai bogate oportunităţi de utilizare a competenţelor şi resurselor. Nevoia de a crea o astfel de comunitate germanică răspunde atât interesului Norvegiei, precum şi al altora. Trebuie să fim buni norvegieni, buni membri ai rasei germanice şi buni europeni. Aceste lucruri nu sunt doar compatibile, ci sunt condiţii esenţiale una pentru cealaltă. (…)

Unele planuri de noua comunitate europeană a popoarelor ies la vedere. Europa de astăzi este o sferă economică extinsă, în care principiile de planificare sunt în mare parte aplicate atât la economia de război, cât şi la bunurile civile. Forţele europene care luptă împotriva bolşevicilor din Rusia şi din Caucaz şi împotriva britanicilor în Africa de Nord sunt într-o mare măsură sub comanda comună.

Astfel, Noua Europă deja prinde contur. Dar nimeni nu poate spune nimic despre forma sa finală, atâta timp cât războiul încă agită spiritele fără încetare. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Confederaţia germanică, care se dezvoltă încer, dar sigur din mişcările naţional-socialiste din diferite ţări germanice. (…)

Uniunea germanică va fi o realitate, şi apoi Norvegia îşi va ocupa locul liber şi onorabil în noua Europă. Mai mult decât atât, multe circumstanţe se combina pentru a face ţara noastră un membru deosebit de valoros al noii Europe şi o forţă importantă în dezvoltarea cooperării germanice. Germania, puterea conducătoare în reconstrucţia Europei, împărtăşeşte acest punct de vedere, şi, prin urmare, este cu atât mai obligatoriu pentru Nasjonal Samling să determine poporul norvegian să ia parte conştient şi activ la promovarea noii comunită?i a naţiunilor şi în special a popoarelor germanice. (…)

În acest mod, Norvegia va deveni nu doar mare şi liberă, dar va oferi o axă puternică pentru o uniune germanică în noua Europă căreia celelalte state germanice din Nord i se pot ataşa dacă doresc acest lucru. Aceasta este calea noastră spre o cooperare nordică, o poziţie sigură pentru Norvegia şi protejarea oportunităţilor sale de dezvoltare. (…)

Vezi documentul original (în limba germană)