Planurile coaliţiei Nazism / IG Farben pentru o "Nouă Europă". Documente conexe
Înapoi la prezentarea generală

Reuniune la Ministerul Economiei Reich-ului:
Reorganizarea economiei europene

22 iulie 1940

Înregistrarea reuniunea care a avut loc la Ministerul Economiei Reich-ului sub conducerea ministrului Walther Funk pentru a discuta ordinul lui Göring din 22 iunie 1940. Ribbentrop l-a informat Funk la 25 iulie că l-a instruit Carl Clodius, director adjunct al politicii Departamentului Economic al Ministerului de Externe, pentru a studia "întrebările legate de organizarea unui spaţiu economic european lărgit sub conducerea germană".

Ministrul a început prin a face referire ordinul adresată lui de către Mareşalul Reich-ului Göring la 22 iunie. Lucrările de pregătire ce urmează a fi întreprinse în direcţia generală ministerului trebuiau să includă următoarele:

  1. Coordonarea teritoriilor încorporate şi ocupate în cadrul economiei Germaniei Mari.
  2. Reglementare economică cu statele inamice.
  3. Reorganizarea economiei continentale condusă de Germaniac şi relaţiile acesteia cu economia mondială.

(…)
 

1. Întrebări valutare

Valuta nu a fost un factor primar, dar dependent de evenimentele şi necesităţile economice: Totuşi, teoreticienii au făcut întotdeauna cunoscute idei despre valută care nu aveau nimic de a face cu realitatea. În special, s-ar putea face doar rău prin crearea unei noi monede speciale pentru Europa. A fost neprofitabil pentru problemele monetare să fie discutate abstract, în special de către persoane neautorizate: acest lucru nu ar duce nicăieri. Înainte de a decide problema monedei trebuie să clarificăm metodele prin care economia ar urma să fie organizată după război. Ar fi o greşit să presupunem că liberul joc al forţelor pieţei va fi permis din nou, deoarece cu o economie nedirijată a existat o prea mare uzură a activelor economice naţionale. În schimb, sistemul de preţuri şi alte controale implementate de Germania în ultimii ani vor continua pentru moment. Ar fi fantezist să vorbim în acest moment de o economie unificată la scară europeană în acelaşi mod în care a fost dăunător să folosim sloganuri ca "monedă şi uniune vamală" şi să se aşteapte rezolvarea tuturor dificultăţile. O monedă sau uniune vamală ar putea fi avută în vedere doar cu o ţară cu un nivel similar de viaţă cu al nostru. Nu a fost cazul în sud-estul Europei, de exemplu, şi nu era deloc în interesul nostru să conferim acelei zone un standard de viaţă similar cu al nostru. Aceasta putea afecta eficienţa economiei locale. În discutarea organizării de după război trebuie să fie întotdeauna clar ce măsuri imediate sunt necesare şi la ce să ne aşteptăm pe termen lung.

O dificultate a planificării constă în faptul că scopurile şi deciziile Führer-ului nu sunt încă cunoscute şi măsurile militare împotriva Marii Britanii nu au fost încă stabilite. Noi, prin urmare, nu ştim dacă Imperiul Britanic şi influenţa sa economică va exista în continuare. Cei responsabili pentru planificarea preliminară ar trebui să presupună că economia britanică va continua să existe într-o anumită formă şi ar afecta situaţia în afara Europei. Dacă această ipoteză trebuie să fie modificată, alte propuneri vor trebui să fie elaborate.

2.

O a doua problemă principală a fost prioritatea nevoilor. La sfârşitul războiului, nu ar trebui să fim în măsură de a satisface dintr-odată toate nevoile popoarelor europene. Va exista o reducere a materiilor prime, produselor alimentare şi furajere. Ar fi necesare măsuri urgente pentru a depăşi aceste deficite. Dacă acestea au fost de succes pre termen scurt, sistemul de raţii existent ar putea înceta şi reglementările să fie mai puţin severe. Obiectul principal de planificare a fost de a determina prioritatea între nevoile economice pe frontul de acasă. Dacă acest lucru nu ar fi fost decis şi dacă cererilor economice nu li s-ar fi permis să concureze în mod liber, ar fi existat tensiuni de aceeaşi natură ca cele care s-au făcut simţite în 1938 şi în prima jumătate a anului 1939. Ar fi greşit să presupunem că industria de armament nu ar avea nici un cuvît de spus după război. Dimpotrivă, Germania ar trebui să păstreze forţele sale armate la un nivel adecvat şi, astfel, continua să existe cereri considerabile către industria de armament. În primii ani de pace nu ar exista, probabil, o reducere a cheltuielilot de război; orice reducere a sectorului de armament nu e de aşteptat pentru moment.

Germania avea acum puterea politică de reorganizare a economiei europene, în conformitate cu propriile nevoi. Dar Europa nu poate satisface toate nevoile. Nevoile Europei (în afară de Rusia şi Italia) pentru materii prime au fost de aşa natură încât, chiar şi luând în considerare coloniile din Africa şi Asia, tot ar fi necesare importuri. Această cerinţă trebuie să fie redusă prin intensificarea producţiei europene: numai astfel ne putem recâştiga libertatea economică. Dar ne-am dorit mai mult decât atât, îmbunătăţirea nivelului de trai al muncitorilor germani fiind scopul declarat al Führer-ului. Pentru a satisface nevoi care crescut dincolo de strictul necesar, va trebui să facem comerţ cu ţările de peste ocean. Acest lucru a fost deosebit de clar în cazul uleiului mineral. Prin producţie sintetică am putea produce suficient pentru a acoperi ne nevoile pe timp de pace, dar va fi cu adevărat necesar. Ar fi suficient ca Germania şi teritoriile europene aflate la îndemâna noastră să poată produce sau extrage suficient pe timp de război; cantitatea suplimentară necesară pe timp de pace ar putea fi procurată prin comerţ exterior.

3. Autarhie - da sau nu?

A fost o eroare să se pună întrebarea dacă noua Europă trebuie să se bazeze pe principii autarhice sau nu. Răspunsul a fost mai degrabă că independenţa pieţelor străine trebuie să fie atinsă în măsura în care este necesar să se protejeze libertatea Germaniei Mari. Prin urmare, trebuie să fim autarhici din punct de vedere al războiului. În afară de asta, ar trebui să existe libertatea comerţului de peste ocean, în scopul de a satisface nevoile suplimentare faţă de cele ale economiei de război. Astfel, nu a fost o chestiune de "autarhie sau exporturi", ci de "autarhie şi a exporturi".

4. Comerţul exterior

Comerţul exterior german a fost construit pe acorduri bilaterale. Acest lucru a funcţionat destul de bine până acum, dar a avut dezavantajul că erai legat de un anumit partener şi nu puteai importa după dorinţă din altă ţară care ar fi putut să aibă, pentru un timp, mai mult din marfa în cauză. Deci sistemul bilateral trebuie să devină unul multilateral. Prin manipularea preţurilor vis-a-vis de ţările cu conturi compensatorii, a fost posibil, în acelaşi timp, să se manipuleze moneda. Acest lucru s-a aplicat pentru a compensa tranzacţiile din Europa. Cu toate acestea, în comerţul internaţional de peste ocean, o monedă liberă era necesară.

(…)

6. Chestiuni de organizare

Pentru a permite celorlalte ţări din sfera noastră de interes să ia măsuri similare, care trebuie să agreate de noi ca în principiu, economiile lor respective trebuie să fie reorganizate. Organizarea Reich-ului pentru agricultură ar putea crea organisme corespunzătoare în alte ţări, care să supravegheze întregul proces economic, inclusiv cl de producţie, procesare şi distribuţie către consumatori. O cooperare similară trebuie avută în vedere şi în industrie şi comerţ.

7. Două grupuri de ţări

Ţările europene din sfera germană de interes se împart în două grupuri. Prima cuprinde ţările cu un nivel de preţ, salarii, plăţi, impozit pe venit similar cu al nostru: de exemplu, Danemarca, Olanda şi Elveţia. Ţările din sud-est formează al doilea grup. În timp ce primele vor fi organizate similar cu noi şi tratate mai generos în materie de plăţi, celelalte sunt prea diferite de noi pentru luat în considerare o uniune monetară şi de plăţi. Desigur, trebuie să încercăm să avem legături economice strânse cu Franţa, după război. Poziţia Rusiei în legătură cu teritoriile aflate sub autoritatea noastră este încă incertă.

8. Rezumat

Obiectivul general Germaniei de după război în Europa, este de a atinge o libertate economică mai mare, creşterea nivelului de trai prin intermediul livrărilor mai mari. Datorită planificării pe scară largă, economieia ferită de variaţii ciclice, iar acest lucru va avea un efect stimulativ asupra tuturor ramurilor de comerţ şi finanţe. Datorită controlului de stat a preţurilor, salariile şi consumabile în zona europeană se vor satisface nevoile unei economii de război, în timp ce nevoile suplimentare pe timp de pace vor fi îndeplinite cu ajutorul exporturilor extinse.

(…)

Şefi de direcţie au fost de acord, în principiu, cu expunerea ministrului şi au declarat că remarcile sale bine gândite au fost, în general, corecte şi convingătoare şi vor servi ca bază pentru planificare în departamentele lor.

(…)

Vezi documentul original (în limba germană)