Planurile coaliţiei Nazism / IG Farben pentru o "Nouă Europă". Documente conexe
Înapoi la prezentarea generală

Memorandumul Cancelariei Reich-ului:
“Organizarea economiei germane”

9 iulie 1940

La data de 22 iunie 1940 Goering ca plenipotenţiar al Planului de Patru Ani a emis un ordin privind "organizarea economiei noastre după încheierea conflictului militar". Ca urmare, Cancelaria Reich-ului a emis următorul memorandum pentru ministrul Reich-ului Hans Heinrich Lammers, care a fost folosit la 22 iulie 1940 drept bază pentru o conferinţă a şefilor de direcţie prezidată de Funk, ministru al Economiei Reich-ului.

Prin Ordinul anexat plenipotenţiarul Planului de Patru Ani l-a desemnat pe ministrul Economiei Reich-ului să pregătească măsuri complete de organizare a zonei economice germano-europene. Această sarcină necesită următoarele observaţii. Marile succese ale forţelor armate germane au pus bazele pentru reorganizarea economică a Europei sub conducerea germană. În timp ce eforturile germanilor în ultimii ani au fost în principal concentrate pe armament militar, în viitor vom fi, de asemenea, capabili de a urma calea expansiunii economice şi cea mai largă dezvoltare a tuturor forţelor de producţie, ceea ce va îmbunătăţi considerabil nivelul de trai. Cea mai importantă precondiţie este de a scăpa de balcanizarea economică a Europei. Un nou domeniu economic larg va lua fiinţă, în care economia se poate dezvolta doar cu îndrumări de bază din partea statului. Părţile Europei aflate sub influenţa Germaniei trebuie să fie unificate la fel ca şi alte zone continentale, de exemplu, SUA şi Rusia.

Aceasta creare a unei zone economice la scară europeană a fost arbitrar împiedicată dupa Primul Război Mondial de către pacea dictată la Versailles şi tratatele asociate. Rezultatul a fost crearea a 35 de state europene independente, din care 16 au aveau mai puţin de 10 milioane de locuitori, şi crearea a 7000 kilometri de noi frontiere vamale. Încercările de unificare, de exemplu Anschluss-ul fostului stat al Austriei la Germania, au fost zădărnicite şi regimul unităţilor economice mici a fost încurajat în mod artificial.

Unificarea economică pe scară largă a Europei poate fi realizată în diferite moduri. Statele care sunt complementare Germaniei din punct de vedere economic sau îi seamănă în structura economică pot fi în mare măsură unificate cu ea. Acest lucru este valabil mai ales cu ţările Scandinave şi Olanda, Belgia şi Luxemburg. Cu alte state legăturile vor fi mai puţin apropiate.

O astfel de Comunitatea Economică Europeană centrală sub conducerea germană va necesita o soluţionare, printre altele, a următoarelor probleme:

  1. Monedele din Europa Centrală trebuie să fie aduse la un numitor comun prin stabilirea unui curs de schimb fix între cele ale altor ţări şi marca germană.
  2. Barierele vamale în Europa Centrală trebuie să fie eliminate. Efectele negative asupra industriilor individuale pot fi evitate prin stabilirea de cote, preţuri şi contracte de vânzare între grupurile economice din ţările respective. În acelaşi fel, agricultura ar putea fi protejată prin măsuri care să fie adoptate de către agenţiile Reich-ului şi omoloagele acestora din celelalte ţări în cauză.

Următoarele sunt principalele avantajele generale ale unei comunităţi economice:

  1. Posibilitatea de producţie raţională şi de concentrare mai eficientă a preocupărilor asupra locurilor cele mai favorabile, eliminarea fabricilor ineficiente şi renunţarea la transportul nerentabil al mărfurilor.
  2. Eliminarea dificultăţilor de plăţi .
  3. Lărgirea zonei de comerţ vamal liber.
  4. Înmulţirea pârghiilor în cadrul negocierilor comerciale şi relaţiilor cu alte ţări.

O astfel de uniune Centrală Europeană ar da un impuls puternic economiei europene. Să zicem că nu ar conferi autarhia asupra Europei: ar fi în continuare o nevoie de diferite materii prime, de exemplu, cauciuc, metale neferoase importante, piei brute şi prelucrate, materii prime textile, produse alimentare şi furaje. Deficienţele ar putea fi acoperite, fie din colonii, fie prin schimburi comerciale cu alte zone economice mari.

În ceea ce priveşte numerele, un bloc economic al Europei Centrale, inclusiv cel al vecinilor Germaniei care sunt avuţi în vedere în acest scop, va cuprinde o populaţie mult mai mare decât cea de 130 milioane a Statelor Unite.

Vezi documentul original (în limba germană)