De la Auschwitz la Bruxelles

A treia încercare a Cartelului Petrolului şi Medicamentelor de a prelua controlul politic şi economic asupra Irlandei şi întregii Europe

Strategia de un secol a Cartelului Petrolului şi Medicamentelor pentru preluarea Europei

1914:Primul Război Mondial - prima încercare Cartelului de a prelua Europa prin controlul piețelor globale noi apărute de petrol, produse chimice brevetate şi medicamente. BAYER produce eexplozivii şi agenții chimici de luptă pentru Wehrmacht-ul german. Această primă încercare este un fiasco.

1925: BAYER, BASF and HOECHST formează cartelul IG Farben, cea mai mare companie de medicamente chimice în timpul său.

1933: IG Farben finanțează ridicarea naziştilor la putere, cu scopul de a efectua o a doua încercare de cucerire a Europei şi a lumii.

1936: Directorul IG Farben, Krauch, se mută la Berlin pentru a ajuta la coordonarea “Planului pe patru ani” de pregătire al celui de-al doilea război mondial. Mandatul său devine planul pentru "Bruxelles UE".

1940: După cucerirea a jumătate din Europa, IG Farben publică planul său pentru o “nouă ordine europeană” care prezintă preluarea de industrii-cheie europene de către IG Farben - inclusiv a dreptului brevetelor la nivel european(!).

1941: Ofițerii de planificare nazişti şi oficialii anunță planurile lor de a guverna după al doilea război mondial Europa (“Greater Sphere Europa”) în cadrul unei organizări comune a cartelului care guvernează toate aspectele vieții. Aceste planuri devin modelul pentru "Bruxelles UE".

1942:  IG Farben construieşte cea mai mare fabrică industrială la acel moment, în Auschwitz. Finanțat în mare parte de IG Farben, lagărul de concentrare  din apropiere devine o fabrică a morții.

1945: Raportul Senatului SUA Nr S.Res.107/146 din decembrie 1945 stabileşte într-o documentație cuprinzătoare, că fără IG Farben al doilea război mondial nu ar fi avut loc.

1948: Fritz Ter Meer şi alți directori IG Farben sunt condamnați în Tribunalul de la Nuremberg pentru Crime de Război pentru genocid, sclavie şi alte crime împotriva umanității.

1956: Ter Meer a fost eliberat din închisoare şi este numit preşedinte al consiliului de administrație al BAYER, companie lider industrial din Germania la acea dată.

1957: Comunitatea Economică Europeană - un precursor al "Bruxelles UE" - este fondată la Roma. Walter Hallstein, un avocat pentru "sânge şi onoare", devine primul şef şi arhitectul cheie.

Today:Din 1957 până în prezent, Germania a fost principalul promotor al "Bruxelles UE" şi a investit sute de miliarde de euro pentru a atrage alte țări să se alăture.

Faceți cunoştință cu "părinții fondatori" ai "Bruxelles UE" - o lecție de istorie pentru susținătorii Tratatului de la Lisabona.

Picture of Fritz ter MeerFritz Ter Meer , director al BAYER and the şi al cartelului IG Farben, cea mai mare companie de produse chimice / farmaceutice din lume, este condamnat la 29 iulie 1948 în timpul Tribunalului pentru Crime Război de la Nuremberg pentru genocid şi sclavie în legătură cu crimele din cel de-al doilea război mondial şi de la Auschwitz. În 1956, după ce a fost eliberat din închisoare, el devine preşedinte al Consiliului de Supraveghere al Bayer, încă nava amiral a industriei- lider de export din Germania. Germania devine forța motrice din spatele "Comunității Economice Europene" (CEE), fondată doar un an mai târziu, în 1957, şi "Bruxelles UE".

Picture of Carl KrauchCarl Krauch, director şi preşedinte al Consiliului IG Farben este condamnat la Nuremberg pentru crime împotriva umanității, inclusiv "sclavie şi deportarea civililor din țările ocupate şi terorizarea, torturarea şi uciderea persoanelor înrobite." În 1936 Krauch s-a mutat deja la Berlin şi a devenit "plenipotențiar" în administrația infamului “Plan de Patru Ani ”. Cu ajutorul a mii de tehnocrați, Krauch a coordonat pregătirea logistică a celui de Al Doilea Război Mondial şi pentru preluarea industrială a celor cuceriți.

Picture of Carl WursterCarl Wurster este, în timpul al doilea război mondial, preşedinte al Degesch, filiala Cartelului IG Farben, care a produs şi livrat agentul chimic Zyklon B pentru camerele de gazare de la Auschwitz. El este acuzat de Tribunalul pentru Crime de Război de la Nuremberg, dar scapă uimitor de condamnare. În 1952 este numit director executiv al BASF şi rămâne în această poziție timp de o decadă decisivă - anii strategici de fondare a CEE. Cu ajutorul "Bruxelles UE", BASF astăzi este din nou cea mai mare companie de produse chimice din lume.

Picture of Walter HallsteinWalter Hallstein. În 1957, avocatul german Hallstein devine primul şef al nou-createi CEE şi preşedintele organului său de conducere, Comisia Europeană.Înainte şi în timpul celui de Al Doilea Război Mondial el a fost un membru proeminent al elitei juridice naziste.

La 23 ianuarie 1939, doar cu câteva luni înainte de lansarea celui De Al Doilea Război Mondial de către coaliția Nazişti/ IG Farben, Hallstein ținut un discurs pe tema dreptului european comun sub conducerea germană. Acolo el afirmă: "Una dintre cele mai importante legi (în țările europene ocupate) este Legea privind protecția sângelui şi onoarei germane." Mai târziu, Hallstein, scrie, de asemenea, expertize legale pentru IG Farben.

În 1957, Hallstein stă alături de cancelarul german Adenauer în timpul ceremoniei de inaugurare a Comunității Economice Europene, la Roma. Hallstein este familiarizat cu acel oraş. În timpul erei naziste a fost parte din delegația lui Hitler care a negociat tratatele de stat între cele două guverne fasciste. În cartea sa din 1967, “ Europa în devenire”, şeful "numit" al noului guvern al Europei," Comisia Europeană ", stabileşte viitorul Europei în termeni fără echivoc: "Comisia este însărcinată cu ceea ce practic se ridică la nivelul unui monopol de a lua inițiativa în toate problemele care afectează comunitatea. Există câteva excepții de la această regulă generală, dar acestea ar trebui să fie eliminate cât mai curând".

Între 1957 şi 1967, Hallstein modelează viitorul guvern al Europei, după modelul infamului “Plan de Patru Ani” al Nazi / IG Farben, care a coordonat încercarea anterioară a cartelului de a prelua Europa. Cu ajutorul a zeci de mii de technocrați şi birocrați plătiți, o "Comisie UE" numită domneşte peste Europa în numele cartelului. Aceasta este esența Tratatului de la Lisabona. Structura dictatorială a "Bruxelles UE" nu este o coincidență - ea serveşte unui scop. După publicarea acestor fapte, nimeni nu poate spune astăzi "Nu am ştiut."

Picture of Walter HallsteinHelmut Kohl Helmut Kohl începe "cariera" sa sub Carl Wurster ca angajat al BASF / Asociația Chemical Industries. El este promovat de aceste interese în cea mai înaltă funcție a guvernului german. Din 1982 până în anul 1996, cancelarul Kohl serveşte cartelul chimic şi al medicamentelor ca dirijor politic al acestora.

Kohl a folosit mai mult de o sută de miliarde de euro din banii contribuabililor pentru a finanța clădirea birocrației "Bruxelles UE" – şi, prin urmare, pentru a următoarea încercare de a prelua Europa în numele cartelului. După ce a fost retras din post în 1998, Kohl a prezentat lumii succesorul său: Angela Merkel, pe care a numit-o în public "Mein Mädchen" (imaginea din stânga). Astăzi, "fata lui", este forța motrice, constrangând guvernele din Europa să acționeze în conformitate cu Tratatul de la Lisabona.

Striking Parallels: Past and Present Attempts to Take Control over Europe

Întrebări urgente pentru oamenii din Irlanda şi Europa

După ce au lecturat aceste fapte, cititorii îşi pot pune câteva întrebări evidente:

  1. Care este motivul pentru care Irish Times dezinforma cititorii? Este pentru că Times este un ziar privat?
  2. Câte miliarde de euro au cheltuit grupurile de interese din jurul cartelul chimic, de petrol şi medicamente pentru a menține aceste fapte departe de cărțile de istorie din şcoli, de conştientizarea politică a poporului şi de memoria colectivă a întregii omeniri?
  3. Cât de multă influență au exercitat aceste interese speciale asupra politicienilor, mass-media şi societăților în general, astfel încât şi-au putut ascunde în mod eficient trecutul lor criminal pentru mai mult de o jumătate de secol?
  4. Ce alte motive au putut avea aceste interese speciale de au trebuit să investească miliarde pentru această muşamalizare istorică? Au avut nevoie să-şi ascundă trecutul pentru a avea o altă şansă de a atinge obiectivul pe care nu l-au atins în timpul celui De Al Doilea Război Mondial: subjugarea totală a Europei sub controlul lor economic şi politic? Referendumul poporului irlandez din 2 octombrie 2009 ar putea fi ultima şansă de a preveni aceste planuri pentru Irlanda şi întreaga Europă!

Votați “NU” pentru Activarea Tratatului de la Lisabona!